Acum, chiar dacă sunt un “injiner” care în timpul liber se dă cu avioanele (modele, că mai mult nu poate), nu înseamnă că nu acord măcar un dram de timp procesului de igienă. Și nu are de-a face în primul rând cu prezența unei doamne în viața mea (mare minune, mai ales că nici nu sunt genul ei…) ci cu faptul că mă deranjează anumite… aspecte. De exemplu mirosul de nespălat (ptiu!) sau expunerea de păr neîngrijit. Inclusiv ăla de pe față.
Recunosc, am avut la un moment dat ideea de a-mi lăsa barbă. Toate bune și frumoase, doar că încercarea cu barba a avut loc în exact aceeași perioadă în care purtam și “beculeț” (era foarte comod pe timp de vară) dept pentru care rezultatul era, să zicem… amuzant. Exista însă și dezavantajul faptului că firele mele de barbă sunt ușor curbe, drept pentru care după mai mult de 3 zile mâncărimea devine destul de insuportabilă. Plus că barba implică și muncă de întreținere, trebuie săpunită bine etc. etc. etc. Astfel că am luat decizia de a renunța și la barbă (oricum nu era nici foarte deasă) și la “beculeț”. Ce-am luat pe mere am dat pe pere. C’est la vie…
În urmă cu vreo 3 săptămâni am avut ocazia să primesc spre test un Wilkinson Sword Quattro Titanium Precision Freestyle, acum disponibil și în România. Acu’ dacă tot am avut plăcerea să mă dau cun un asemenea aparat, hai să încerc să le spun și altora cum e. La naiba… am mai scris la viața mea, scriu acum și o să mai tot scriu (inclusiv cu stiloul, urăsc pixurile!). Da, mai lăsați tastaturile și mai puneți mâna pe o hârtie și-un stilou, face bine la mai mult decât exercițiul de scriere. Revenind: ok, nu sunt fan al “suprafeței cu lame” da’ măcar pot să incerc, să văd dacă îmi place, și după aia să mă exprim. ‘Poi, să purcedem!
Ceea ce te impresionează în primul rând la acest aparat este aspectul. O suprafață exterioară dintr-un material asemănător cauciucului, destul de elastic dar suficient de solid, acoperă un mâner cu o grosime sensibil mai mare decât cea a altor aparate, și asta pentru că aces mâner trebuie să adăpostească o baterie necesară funcționării aparatului de tuns. Da, deși vorbim de un aparat de ras, la capătul opus lamelor se găsesște o mică mașină de tuns, dotată cu un distanțier numai bun pentru ajustarea unei bărbi. Sau a unor perciuni, după caz. De asemenea, foarte utilă pentru îndepărtarea firelor rebele de păr care cresc în “vârful” urechilor si care te scot din sărite (cel puțin pe mine). Iar curățarea mașinii e cât se poate de simplă: o bagi sub jetul de apă și “spoof!”, ca să cităm nu doar dintr-o reclamă relativ prezentă. Desigur, asta nu înseamnă că nu ungi niciodată cele două cuțite. Ceea ce inițial mi s-a părut a fi oarecum un moft s-a dovedit a fi de un real folos după vreo 3-4 utilizări.
Lama. În fine, lamele. “Suprafața cu lame” – heh, îmi place cum sună 🙂 Cele 4 lame își fac treaba eficient, trebuie să recunosc. N-am mai dat de mai multe ori pe aceeași suprafață, cum făceam cu vechea mașină. Iar mecanismul de protecție cu fire metalice întinse peste lame și-a făcut treaba în două rânduri, lăsându-mă cu fața și un deget intacte. Iar pentru păstrarea unei linii drepte la perciuni, există și lama suplimentară din spatele “suprafeței cu lame” – pentru că, se știe, încercarea de a aranja perciunii cu aparatul cu mai multe lame nu este de natură să dea rezultate satisfăcătoare.
Una peste alta, aparatul a reusțit să mă convingă, motiv pentru care nu am mai refăcut rezerva de Sensor Excel ci m-am dus să iau două seturi de lame Wilkinson Sword Quattro Titanium. Aparent o să mă țină destul de mult, întrucât capul original nu dă semne de oboseală. Putem spune că schimbul de generații s-a realizat cu succes… 🙂