Pe principiul “o saptamana desfasurata prost nu poate sa se termine bine”, azi dimineata s-a derulat un concurs de imprejurari care a avut darul sa ma scoata din sarite in ultimul hal, motiv pentru care am renuntat la ideea de a zbura ceva. M-am deplasat totusi la camp (de unde si scriu postul asta) intrucat ii promisesem lui Alex ca-l iau. Iar principiile conteaza atunci cand nu-ti convin, nu atunci cand iti convin.
Ma rog, tot raul spre bine. Pista e plina de iarba si floricele – ploile de zilele trecute au avut o contributie semnificativa, zic eu – iar de vant… nu mai vorbesc. Ulterior a aparut si Dan cu un anemometru portabil, iar vant am avut constant 4 m/s cu rafale de pana la 7 m/s. Eh, macar am economisit efortul de a cara tot calabalacul din casa pana la masina si inapoi (la intoarcerea acasa), ceea ce nu e lucru putin. 🙂
Totusi ziua nu e complet ratata. Am avut deosebita placere de a admira o barza care decolase si incerca din rasputeri sa zboare contra vantului. Presupun ca a aterizat undeva mai incolo pe camp, deoarece dupa 10 secunde in care nu m-am uitat la ea, nu mai era de vazut pe nicaieri. Sper c-a ajuns cu bine acolo unde dorea.
O recomandare totusi pentru posesorii de asemenea masini: nu va dati cu ele pe mocheta din casa. Linoleumul, gresia sau parchetul pot fi o solutie, dar aveti grija sa curatati bine-bine suprafata inainte sa va apucati de “fugarit” masina. Nu de alta, dar anvelopele stoc sunt un instrument excelent de colectare a parului de pe covoare si mochete, si dupa numai 2-3 m parcursi va trebui sa desfaceti toata axa spate (inclusiv pininul motorului) pentru a o curata de par. Si nu va garanteaza nimeni ca rotile din fata vor scapa neatinse…