Dupa cum spuneam alaltaieri, am avut ocazia sa ma dau cu un dirijabil. Model, desigur. Oportunitatea a venit cand amicul meu Mircea mi-a solicitat ajutorul intrucat el urma sa evolueze cu acest aparat la o reuniune desfasurata la Targu Mures. (Un oras frumos, in care mi-ar placea sa revin cateva zile pur si simplu pentru a-l vizita. Dar asta e subiect separat.)
Trebuie sa recunosc: partea cu dirijabilul a fost o experienta absolut remarcabila. Provocarea este mare, si aparent treaba e mai simpla ca la avioane. In definitiv e un balon umflat bine care pluteste. Ce poate fi asa de complicat la acest balon?!
Ei bine… MULTE. Dupa un drum de seara (va recomand calduros sa fugiti intr-o noapte senina la MINIM 30 km de Bucuresti, poate si mai mult, de preferat e o regiune de deal sau munte, si NU in localitate – Calea Lactee se vede ceva de vis…) ne-am apucat entuziasti de desfasurarea de forte aseara pe la 22:30. Cel mai mult timp l-am petrecut cu umplerea balonului (cam 2 ore minim) dupa care am stat sa echilibram situatia. Eu unul, novice aproape complet in acest domeniu, eram ferm convins ca balonul trebuie umflat cat sa stea intins, nu exagerat de (adica FOARTE BINE) ci pur si simplu sa nu atarne “folie” din el. Drept pentru care in momentul in care dirijabilul a atins respectiva stare, ne-am oprit din umflare si ne-am pregatit sa-l echilibram. Zadarnice incercari, aparatul nu voia cu nici un chip sa “pluteasca” – ori era prea greu, ori prea usor. De pozitia orizontala… nu mai zic nimic.
Dupa ce ne-am scarpinat noi in crestet despre cum e mai bine, am decis sa punem bannerele pe balon (Oracal) si sa lasam balonul peste cele 2 ore din noapte ramase si sa vedem a doua zi daca mai putem rezolva ceva. Zis si facut, aparatul a ramas in sala unde urma sa petreaca ziua cea mare si noi am plecat sa dormim. 2 ore – bune si-alea. Dupa cele 2 ore de somn ne-am intors, si avand noi impresia ca “parc-a pierdut ceva heliu”, am zis sa-i mai bagam. I-am bagat, insa tot nu am reusit sa obtinem o flotabilitate suficienta incat sa putem atarna si nacela completa (care are un acumulator NiMH de 2600 mAh, 2 EDF-uri, 2 regulatoare si un receptor. Receptorul mai ales ne-a mancat ficatii.). In consecinta l-am lasat la standul “sponsorilor” prezentei noastre la respectivul eveniment si ne-am extras de acolo.
Impresia oamenilor a fost buna, chiar daca nu am reusit sa facem aparatul sa zboare. Dupa terminarea evenimentului insa, am decis sa fortam limitele si sa vedem cum face aparatul la limita solicitarii. Despre astea insa… in episodul urmator. 🙂
Leave a Reply