După o pauză destul de lungă, cauzată de o penurie acută de timp, m-am hotarât să mai scriu și eu ceva. Nu de alta, dar s-au adunat destule și risc să nu vă descriu niște experiențe potențial interesante…
Nu o să mă apuc să mă desfășor în ordine cronologică, mi-ar lua destul timp. Vă voi povesti pe viitor despre Palatul voievodal Mogoșoaia, o adevărată oază de liniște și verdeață. Acum o să mă ocup de subiectul cel mai recent, și anume pregatiri pentru o evoluție aeromodelistică, zic eu, interesantă.
Zilele trecute mă caută un amic, fost coleg, cum c-ar vrea să-l put puțin în temă cu chestia asta, aeromodelismul. Zic “hai să-l ajut pe om, e un tip de treabă, și în plus îmi place să vorbesc despre asta. Deci, de ce nu?!” Am început să-l “descos” puțintel, în ideea că să știu ce știe, ce NU știe – 99,99% – și ce vrea de fapt să facă. Astfel am aflat că omu’ s-a procopsit cu un dirijabil (“airship”) cu ceva timp în urmă, iar în weekend vrea să-l ridice la un eveniment indoor organizat într-un oraș de dincolo de munți. Buuuuun…
O trecere în revistă a echipamentului a avut darul de-a mă surprind întrucâtva. Surprizele au fost de ambele feluri, dar na, acum nu le poti avea întotdeauna pe toate. Nu am desfăcut balonul propriu-zis, din teama de a nu îl agăța prin te miri ce obiect rătăcit printre / peste cutiile mele cu maimuțe. În schimb am luat electronica la purecat, să vedem ce știe și ce-i poate pielea.
La capitolul surprize mai puțin plăcute, am constatat faptul că din păcate toate motoarele de pe dirijabil sunt brushed. Adică cu perii. Adică se consumă în timp (după un număr mai mic sau mai mare de ore de funcționare, depinde de regimul de exploatare). Cu toate acestea, cele două EDF-uri principale (Electric Ducted Fan, elice intubate acționate electric) pot dezvolta o tractiune absolut decentă pentru caracteisticile acestui aparat de zbor. Este posibil si controlul deplasării pe verticală – prin modificarea înclinatiei EDF-urilor – si pe orizontală printr-o direcție foarte generoasă, ajutată de un al treilea EDF (cu canal de comanda separat, desigur). Un alt mic impediment din perspectiva mea este dotarea aparatului cu acumulatori NiMH, grei si incomozi față de mult mai ușorii Li-po – dar, in același timp, mai puțin pretențioși la manipulare (încărcare / descărcare) și considerabil mai ieftini. Per ansamblu dă cu plus, deci suntem pe calea cea bună. Poate mai ieftină, dar cu siguranță bună.
Pe partea radio, o surpriză deosebit de plăcută a fost constatarea că aparatul este înzestrat cu un receptor AR6000 comandat de o stație Spektrum DX6i, sora mai mică a DX7-ului meu. Deși nu la fel de complexă ca DX7, DX6i este un instrument “mai mult ca prefectu’ ” pentru aplicația pentru care a fost inclusă în set, fiind deja configurată și “aranjată” (toate setările la locul lor, singura mea intervenție constând în inversarea sensului de rotație a motoarelor, detaliu uitat din cine știe ce motive). Cea mai bună parte a problemei e faptul că dacă Mircea se ține de hobby și va trece și la chestii mai rapide (gen avioane) are deja stație și receptor – si nu de oricare, ci unele de calitate – unele dintre cele mai importante componente din hobby-ul ăsta.
Sincer, sunt chiar curios cum se va comporta animăluțul odată în aer. Am luat cu mine acumulatorii lui și chargerul meu, să-i supun (pe acumulatori) unor cicluri de încărcare / descărcare întrucât nu au mai fost folosiți de peste un an, și bine am făcut (bieții acumulatori erau ofiliți rău, sper să reziste măcar câte 30′ fiecare când i-om pune la lucru). Mâine seara plecăm în gașcă (dar nu mai mare de doi…) la drum cu jucăriile, și sper să iasă ceva frumos acolo. Oricum, facem tot posibilul să revenim cu poze, se anunță cel puțin interesant dacă nu mai mult. 🙂
Leave a Reply