…Yak-ul meu 54, productie Graupner. Un avion frumos, si cu caracteristici deosebite de zbor. Merita un pilot mai bun 🙂
M-am gandit – dupa ce am dus avionul la doctor – si m-am hotarat sa nu-l mai zbor. Cu siguranta nu cu motorul de 20 cc (OS MAX 120AX) cu care a venit in set, direct de la Graupner. Motorul e mult prea mare pentru acest model. Si nu ma vad dand banii pe un motor de 15 cc, care i-ar fi partenerul ideal. Asa ca am dat un anunt, in speranta ca s-o gasi careva care sa vrea sa-l faca din nou sa zboare.
La cateva ceasuri m-am trezit cu o solicitare de informatii suplimentare despre pagube. Avionul era la “doftor”, asa ca repede-te dupa el ca sa faci poze. Am adus avionul acasa dupa ce in prealabil am tras un rand de poze aripilor ramase intacte, si am purces la “mitraliera” foto. Dupa trimiterea pozelor la potentialul client si dupa prezentarea tuturor detaliilor despre pagube si potentiale solutii, I. s-a hotarat – il vrea. Acum ramane sa rezolv problema transportului, eu fiind bucurestean iar el stand in Iasi.
Una peste alta, pentru cineva obisnuit sa zboare un avion caruia ii trebuie 100 m de pista ca sa franeze, acest Yak – cu tot lipiciul care i se va aduna in bot – va fi pe post de “parkflyer”: la aterizarea pe pista de iarba se opreste in 10, maxim 20 m in care apuci sa si virezi. Totul e sa fie bine echilibrat si sa aiba un motor si o elice pe masura. Cu elice 16×6 Master Airscrew a zburat perfect; sper ca viitorul proprietar sa gaseasca cea mai fericita combinatie pentru acest aparat. Si poate ajung si eu la un moment dat pe meleaguri iesene, sa il mai vad in aer 🙂
Leave a Reply