…traiasca regele!
Dupa o scurta pauza de postat, din motive subiective – e trist sa n-ai un acrobat si sa trebuiasca sa stai DOAR cu planorul – mi-am revenit. Dupa cum spuneam, voi inlocui Yak-ul 54 cazut la datorie (din… neindemanarea pilotului) cu un model mai mic. Si nu doar mai mic, ci si cu alte caracteristici de zbor. Mai exact, un Extra 300S produs de Black Horse Models (Vietnam) si distribuit de rcm Pelikan, Cehia. In Romania este disponibil la Phoenix Models, dupa cum se observa si in primul link. Si Extra 300 este totusi un rege in materie de acrobatie – depasit poate doar de seria “imparatilor” produsi de birourile Suhoi si reprodusi cu mult entuziasm de destui constructori de modele, dintre care il putem aminti macar pe SebArt, realizatorul unor aparate cu totul si cu totul exceptionale. Din pacate pentru mine, si pretul e pe masura 🙁
Acest model este un avion cu veleitati F3A, adica acrobatie de viteza, spre deosebire de Yak, conceput pentru manevre 3D (viteza redusa, portanta asigurata practic de elice, si suprafete de comanda de dimensiuni mari si avand curse enorme). L-am ales pe acesta in detrimentul altor optiuni deoarece echiparea sa este sensibil mai putin costisitoare si, in afara de motor, am toate celelalte componente necesare – in speta servouri, regulator, baterie si, desigur, receptor. Iar motorul nu e nici el deosebit de scump – daca nu ma orientez catre o “marca consacrata”, vezi OS Engines.
Am inceput pentru acest model un “Kit Review” in sectiunea dedicata de pe forumul RHC, si e posibil sa ma apuc zilele astea si de un topic asemanator pe celalalt forum important de profil – //modelism.info.ro/ Nu e intotdeauna frumos sa faci crossposting, dar in principiu exista persoane care agreeaza doar unul dintre aceste forumuri, si avionul mi se pare prea reusit ca sa nu merite un kit review ca la carte. Voi ilustra evolutia asamblarii pe parcurs, cu poze, cum de altfel am si inceput deja pe RHC.
“Prima impresie”, fata de care am invatat ca e bine sa fii rezervat dar sa tii totusi cont de ea putin, este destul de puternica. O cutie nu extraordinara, dar nici nu putem vorbi de un carton de doi bani. De asemenea, asezarea componentelor in interior, desi nu exceleaza (bunaoara la Acromaster exista un fel de “cadru” de polistiren in care fiecare element sta bine asezat, fara posibilitatea de a cadea unele peste altele) este realizata de o maniera care previne marea majoritate a posibilelor pagube de transport. Bine, daca te apuci sa trantesti cutia de la 2 m inaltime, normal ca se alege praful – e totusi lemn de balsa…
Odata deschisa cutia, incepi sa te minunezi. Sau mai rau. Pentru ca practic aparatul vine cu toate elementele de comanda instalate. Tot ce mai are proprietarul de facut este sa dea gaurile de trecere in folie (pentru tijele de comanda, pentru elementele de fixare a aripilor si decupajele pentru asamblarea ampenajului), lucru extrem de facil folosind un simplu letcon, dupa care se poate trece la munca de asamblare. Aceasta parte e punvtul critic, deoarece trebuie sa ai foarte mare grija ca alinierea suprafetelor sa fie perfecta, altfel te poti trezi cu un avion la care te chinui sa corectezi problenele in loc sa inveti sa executi corect elementele acrobatice. Din acest motiv eu unul stau si masor de 10 ori, deoarece odata lipite stabilizatorul si deriva, ACOLO MOR. Pana acum, la toate accidentele a cedat orice altceva mai putin lipiturile. Drept pentru care astea trebuie facute bine si, mai ales, corect.
Elegant este si finisajul panoului de foc – cu toate acestea, va mai incasa vreo doua straturi de lac (cel putin), cu tot riscul de a ingreuna avionul cu cateva grame. La fel am procedat cu Yak-ul si efectul asupra lemnului descoperit este evident. (Pentru cei ce nu cunosc, principalul dusman al structurii unui astfel de aparat este combustibilul folosit, mai exact uleiul din el care, odata ajuns in lemn, “lucreaza” si degradeaza structura interna a acestuia slabindu-i rezistenta, astfel ca in timp lemnul se “macina”. De aceea este recomandata protejarea oricarei suprafete potential expusa combustibilului. Iar spatiul motorului este cel mai expus, din acest punct de vedere.)
Deocamdata atat. Pe masura ce voi progresa cu asamblarea voi mai completa cu poze, si sper sa va placa aceasta “mini serie”.
Leave a Reply