…niste tarani

<disclaimer>

ATENTIE: URMATORUL POST POATE PAREA OFENSIV. Intr-o oarecare masura si este. De asemenea, nu este politically correct. Daca vreti political corectness, cautati alte site-uri / bloguri. Eu nu le am p-astea. Si nici nu voi repeta aceasta nota. O s-o trec insa la “despre”.

</disclaimer>

E plin de ei. Peste tot. Pe strada, pe langa strada, prin blocuri (mai ales!) – peste tot. Satul s-a mutat la oras. Stati asa… Nu s-a mutat TOT satul – aia care faceau ceva au fost lasati sa munceasca si muncesc in continuare, doar faceau bine ce faceau (teoretic). La oras au fost adusi, in general, terchea-berchea (sa zic si “culesi de prin santuri”, sa nu zic…) sa munceasca in fabrici. Omul nou. Industrializarea tarii. “Merde”. (In principiu nu-i includ aici pe cei care au ales sa vina ei la oras, in speranta unei vieti mai bune / confortabile material, si care nu si-au lasat acasa bunul simt. Sunt multi si dintre acestia, dar din pacate doar o minoritate…)
Ati vazut soferi in alai de nunta claxonand? Da, claxonand la nunta. Cineva spunea, glumind (cred): probabil primul care a claxonat la o nunta era mort de beat si nu-si dadea seama de diferenta fata de o inmormantare. (chiar – exista vreuna? 😀 ) Oops. Restul coloanei, din cel mai pur spirit de turma, in loc sa-i dea la – scuzati – pifometru respectivului, au fost napaditi de sentimente de aleasa simtire patriotica, revolutionara: “Uraaa, uraaaa, ce misto, HAI SA FACEM SI NOI!!!” Evident, nu mai ai loc de ei. Coloane cu Hummerul in fatza – deschizator de drumuri, lipseste infanteristul la mitraliera de 14 mm de pe capota – din care se filmeaza o limuzina d-aia mai lunga ca barca lui Larry Ellison. Dupa care urmeaza convoiul – era sa zic cortegiul – de nuntasi, care mai de care mai claxonagiu. Alio, Natasha, davai mitralira:  e nunta, nu inmormantare! (Revenind: e vreo diferenta? Daca da, e de bine sau nu? Si pentru cine anume?)

Ma rog, toate ca toate. Sa zicem ca iti vine sa dai cu claxonul ca sa acoperi zgomotul sticlelor de sampanie destupate – sau izbite direct de masini / asfalt. Putem gasi o scuza, daca va place sa fiti treziti sambata sau duminica dimineata de claxoane care pleaca la nunta. Insa… se poate si mai rau.

Alaltaieri veneam acasa dupa ce o luasem pe doamna de unde-si desfasoara activitatea. Mergand noi pe Calea Rahovei, la un moment dat trecem pe langa o masina. Nimic deosebit. Ajungand in dreptul partii anterioare a acesteia, observam o imensa panglica parca putin dantelata pe capota motorului, asezata in forma de V – prinsa de oglinzile retrovizoare externe si in centrul mastii (grilei anterioare) motorului. Foarte frumos, de altfel, si nimic straniu… in afara bomboanei pe coliva: prosoape la oglinzi!

Bun, zic, hai sa nu dau cu papagalul inainte sa ma documentez. Drept pentru care intreb si eu in dreapta si-n stanga care-i faza. “Pai la noi se pun stergare la oglinzile masinilor. Da’ stergare din acelea lucrate frumos, artizanal, ca doar e sarbatoare!” Perfect de acord cu doamna respectiva, o persoana destul de trecuta prin viata. “Nu si prosoape din alea de sters pe maini?!”, intreb eu. “Vai, cum, sigur ca NU din alea!” Ahem. Pai din ala era, prosop de sters pe maini. Acu’ mai intreb odata: alora pana la urma le era clar unde merg? Ca eu inteleg ca… mai putin.

N.A.: De fapt, chestia cu facut zgomot / claxonat are cumva rost in comunitatile mici si, in cel mai favorabil caz, medii – pana la cateva mii de locuitori cel mult. De ce? Pentru ca intr-un sat, de obicei, cam toata lumea stie pe toata lumea, iar sunetele emise de cortegiu sau alai anunta un eveniment de care lumea tine seama. Fie ca se bucura, fie ca se intristeaza, dar protagonistul (sau protagonistii) sunt cunoscuti – c-asa e in comunitatile mai restranse. Si, de asemenea, cam toata lumea ia parte la eveniment, deci nu sunt probleme de genul “nu mai au altii pe unde sa circule” – ca nu prea mai exista “altii”.  Odata cu migrarea la oras insa, legatura dintre oameni se dilueaza in aglomeratia omniprezenta, in iuresul timpului care nu ne mai ajunge, drept pentru care “perpetuarea” unor asemenea obiceiuri, mai ales pe intervale lungi de timp – ca se intinde claxonatul pe cateva minute – nu are decat darul de a deranja oameni care nu au nici in clin, nici in maneca cu cel / cei ce traverseaza respectivele momente. Dar deh, tine de respect – fata de tine insuti si fata de cei din jurul tau, de la care PRETINZI in acelasi timp acest respect pe care tu nu-l acorzi.