Mai mult carat de doamna (care e cu masinutele, eu sunt ala cu avioanele) am zis ca “hai, dom’le, sa mergem la Renault Roadshow, ca la cat tam-tam i-au facut poate chiar o fi ceva de vazut”. Ok, intrucat ieri la 11 noaptea eram chiaun de somn, azi ne-am trezit pe la 11 si intr-un final apoteotic pe la 12:30 eram spre Piata Constitutiei, o picatura din suvoiul enorm care se bulucea prin preajma zonei de spectacol, ca sa zic asa.
De vazut, ce sa zic… am cam avut ce vedea. In apropierea zonei centrale – unde practic incepe acel enorm semicerc ce descrie Piata Constitutiei – am avut o deschidere destul de buna, si in ciuda faptului ca nu vedeam capatul dinspre Piata Cosbuc, de unde veniseram, am avut o perspectiva interesanta asupra zonei centrale, unde am putut urmari niste evolutii incantatoare. Pilotii echipei Renault au incantat auditoriul cu niste evolutii de exceptie, atat cu puternicele masini Megane Trophy si monopostul F1 2006 – pilotat azi, daca nu ma insel, de catre Lucas di Grassi, pilotul de teste al echipei F1 ING Renault – cat si cu sase vehicule din noua serie Megane, impresionante nu doar prin posibilitatile “acrobatice” demonstrate de catre pilotii acestora ci si prin zgomotul extrem de redus al motoarelor, chiar in timpul accelerarii. Un punct pozitiv pentru Renault – masinile de serie – la acest capitol. Nu mai spun despre maestrul – ca nu-i pot zice altfel – care si-a blocat acceleratia si bracajul rotilor pe o pozitie bine determinata dupa care s-a dat jos din masina, a urcat in tribuna in uralele si aplauzele acesteia – timp in care masina facea cerculete-cerculete – dupa care s-a intors la masina si a preluat controlul. Bine, nu s-a oprit aici si a mai facut o asemenea iesire cu masina blocata in drifting circular si s-a urcat pe capota, ajutat e drept si de un suport special pus pe masina in acest scop.
Unele dintre cele mai spectaculoase momente au fost oferite de un cuplu de piloti care au incantat publicul spectator nu doar cu drifting in cerc, ci si cu drifting sincron, ROATA LA ROATA. Din pacate, lipsa calitatilor mele de fotograf a fost pe deplin suplinita de un defect al aparatului foto care nu mai face focalizare automata, deci orice incercare de fotografiere a fost sortita intrucatva esecului, pana cand ne-am propagat in tribunele ramase relativ goale la incheierea demonstratiilor “de clasa”. Totusi, am reusit sa prind cateva cadre la sectiunea de taxi drift, niste momente spectaculoase aparent rezervate unui numar destul de restrans de participanti – si nu pot comenta negativ acest lucru, intrucat la ce puhoi de oameni a fost acolo ar fi fost necesare vreo doua saptamani ca sa faca un taxi drift cu fiecare doritor…
Un alt aspect care m-a impresionat intr-un mod placut a fost o intalnire cu un reprezentant de vanzari al unuia dintre distribuitorii Renault, in timp ce evaluam un Renault Fluence. Discutam cu doamna-mi ca daca masina aia ar fi avut cateva facilitati, la banii respectivi chiar ar fi fost o perspectiva mai mult decat incantatoare. Comentam eventualele neajunsuri ale detinerii unui autoturism Renault comparativ cu alte marci despre care am mai auzit informatii. [Nota personala: din pacate mie unul mi se pare ca Renault face parte dintre firmele care ofera un autoturism la un pret initial scazut, urmand a-si recupera cumva costurile initiale prin intermediul pieselor de schimb. Este o parere personala, la care am ajuns in urma vizitelor facute cu masina la service (nu comentez calitatea de altfel buna a service-ului respectiv!) si, evident, nu doresc s-o impun. De asemenea, nu am avut de-a face cu alte marci decat Dacia si, indirect, Renault (una din firmele unde am lucrat avea un parc Renault, asa ca am intalnit diverse… situatii p-acolo).] Am fost, in consecinta, abordati de respectivul reprezentant intr-un mod foarte elegant, si care a incercat sa conduca discutia intr-un mod foarte elegant catre avantajele marcii Renault, si catre perspectivele tehnologice catre care se indreapta marca pe care o reprezinta. Nu am putut sa nu apreciez la acest domn profesionalismul si abordarea unui potential client, deci inca un punct pentru Renault.
Una peste alta, desi trebuie sa recunosc faptul ca masinile nu fac parte dintre acele lucruri ce ma dau pe spate, iesirea de astazi a fost interesanta si atragatoare iar doamna mea a fost placut impresionata. Eu am avut ocazia sa vad niste masini interesante, nu ca m-ar interesa o masina noua in viitorul imediat. De asemenea, am avut ocazia sa reflectam putin asupra mentalitatii masei conducatorilor auto din Romania, care considera ca, vezi doamne, cutia de viteze manuala este “adevaraciune”, aia automata fiind “pentru lenesi”. No shit, Sherlock?! Am avut placerea de a conduce doua masini pe cutie automata – un Seat Altea XL si o Skoda Octavia, ambele motorizate diesel, in conditii mixte (sosea / autostrada dar si oras). Pot spune ca in acest moment criteriul definitor pentru urmatoarea masina este cutia automata de viteze. Nu sunt unul dintre cei care bat soselele patriei cu miile de km pe luna – insa cu siguranta bag cateva – destule – sute in Bucuresti. Si nu stiu cum sunt altii, dar pe mine ma dispera “munca” permanenta cu piciorul stang si cu mana dreapta, la “mestecat la maciuca” schimbatorului. Iar argumentul ca “automatele sunt pentru lenesi” NU sta in picioare, in conditiile in care cei ce fac asemenea afirmatii nu se deplaseaza nici macar pe bicicleta, necum pe jos, ci… tot cu masina. Unde e harnicia?!
mie nu imi place prea tare designul