Deoarece stau pe bara de peste o saptamana, am zis ca de data asta merita sa mai arunc si eu cu o pasare pe sus. Nu de alta, dar dupa aia imi ies din mana. Si intrucat amicu’ Porumbeu isi exprimase dorinta de a bifa si el prezenta in cazul in care ajung p-acolo, am zis sa-i dau o mana d eajutor drept pentru care l-am teleportat si pe el.
Ca prima nota / remarca: daca va manca undeva sa aveti treaba in afara bucurestiului sambata – si, poate, si duminica – dimineata, NU iesiti din oras direct via Colentina / Afumati / DN2. Alegeti alta varianta, iesiti prin Pantelimon si luati-o pe centura – va scuteste de multi nervi si multa inghesuiala (ca sa nu vorbim de marlanii care “fac” coloana ca “ei e jmekeri”).
Revenind la oile – pardon, planoarele – noastre, am ajuns intr-un final apoteotic la “3 drumuri” unde ne-am dat in stamba. Ma rog… dat in stamba e un fel de-a spune, deoarece vantul destul de puternic – aparent prognoza de 18 km/h s-a adeverit, cam prin toata Campia Romana – nu a permis decat zbor cu planoarele, incercarile de a folosi un avion de mici dimensiuni soldandu-se cu pagube, din fericire usor reparabile. Nu, nu vorbim de avionul meu, ala saracu’ inca nu e gata, ci de al celui de-ai treilea participant la evolutiile de azi, care din pacate a plecat cu el acasa in oarecum mai multe bucati. Zic “oarecum” pentru ca, temporar cel putin, a reusit sa mai puna partile desprinse si sa le fixeze cu niste elastice, asta cel putin pe durata transportului…
Vantul, in ciuda intensitatii sale ridicate, a permis in schimb o evolutie de mare incantare cu planoarele. Ramasi singuri, eu si Porumbeu am pus-o de “planorism din scaun”, lansandu-ne fiecare zburatoarea din cate un comod scaun de camping, pilotajul stil “planor Harrier” fiind de-a dreptul delicios, cu atat mai mult cu cat vantul prezenta si turbulente dar si schimbari destul de bruste si dese de intensitate. Din fericire directia lui – a vantului – era relativ constanta, ceea ce facea zborul ceva mai usor. Din pacate n-am avut aparatul foto la mine si nici n-am incercat sa prind cu mana un planor care se indrepta spre mine cu coada, dar daca se mai repeta conditiile meteo cred c-o sa fac un efort in acest sens. E extrem de distractiv 🙂 desi Arcus-ul este cam prea usor – si deci nervos – in conditii de vant puternic si turbulent…
Acum am program de lucru. Pe langa partea de computere – inclusiv scrisul pe blog – mai am de lucru la Extra, care s-a uscat (suprafetele lacuite acum 3 zile) si cel mai probabil o sa ma apuc de asta. Un proces destul de dificil datorita preciziei necesare, dar sper sa scot situatia la capat cu acuratetea necesara (lucrul manual nefiind punctul meu forte, dar din pacate nu am de ales).
Leave a Reply