Etiam pulvinar consectetur dolor sed malesuada. Ut convallis
euismod dolor nec pretium. Nunc ut tristique massa.
Nam sodales mi vitae dolor ullamcorper et vulputate enim accumsan.
Morbi orci magna, tincidunt vitae molestie nec, molestie at mi. Nulla nulla lorem,
suscipit in posuere in, interdum non magna.
După o pauză destul de lungă, cauzată de o penurie acută de timp, m-am hotarât să mai scriu și eu ceva. Nu de alta, dar s-au adunat destule și risc să nu vă descriu niște experiențe potențial interesante…
Nu o să mă apuc să mă desfășor în ordine cronologică, mi-ar lua destul timp. Vă voi povesti pe viitor despre Palatul voievodal Mogoșoaia, o adevărată oază de liniște și verdeață. Acum o să mă ocup de subiectul cel mai recent, și anume pregatiri pentru o evoluție aeromodelistică, zic eu, interesantă. Continue reading Pregatiri pe ultimii metri
Deoarece stau pe bara de peste o saptamana, am zis ca de data asta merita sa mai arunc si eu cu o pasare pe sus. Nu de alta, dar dupa aia imi ies din mana. Si intrucat amicu’ Porumbeu isi exprimase dorinta de a bifa si el prezenta in cazul in care ajung p-acolo, am zis sa-i dau o mana d eajutor drept pentru care l-am teleportat si pe el.
Ca prima nota / remarca: daca va manca undeva sa aveti treaba in afara bucurestiului sambata – si, poate, si duminica – dimineata, NU iesiti din oras direct via Colentina / Afumati / DN2. Alegeti alta varianta, iesiti prin Pantelimon si luati-o pe centura – va scuteste de multi nervi si multa inghesuiala (ca sa nu vorbim de marlanii care “fac” coloana ca “ei e jmekeri”).
Revenind la oile – pardon, planoarele – noastre, am ajuns intr-un final apoteotic la “3 drumuri” unde ne-am dat in stamba. Ma rog… dat in stamba e un fel de-a spune, deoarece vantul destul de puternic – aparent prognoza de 18 km/h s-a adeverit, cam prin toata Campia Romana – nu a permis decat zbor cu planoarele, incercarile de a folosi un avion de mici dimensiuni soldandu-se cu pagube, din fericire usor reparabile. Continue reading Zi de camp – si nu prea
Noul Extra e dornic sa se inzestreze cu echipamentele necesare. Din pacate mai are putin de asteptat, deoarece inainte de asta va trece prin cateva pregatiri preliminare si de asemenea trebuie asamblate suprafetele de comanda.
Una dintre cele mai importante pregatiri este tratarea suprafetelor de lemn expuse contaminarii cu combustibil / ulei. Cum spuneam in postul precedent, cel putin compartimentul motor urmeaza sa fie protejat suplimentar, el fiind dat deja cu un fel de grund special, la fel ca si zona unde se fixeaza trenul de aterizare.
Azi nu dau cu poze, ca nu e mare lucru. Din pacate, insa, dupa operatia de lacuire (folosind lac “Yacht” de la Kober) si curatarea pensulei a cam inceput sa miroasa in casa. E drept, sunt vreo 20-25 dm2 acoperiti cu lac si uscarea acestuia duce la degajarea unei cantitati… sesizabile de vapori de diluant. Eh, peste doua zile mai dau probabil o mana si cu asta basta.
Deocamdata fuselajul si aripile sunt la uscat. Poimaine seara mai dau o mana de lac, dupa care, daca se usuca suficient incep sambata (iar daca nu duminica) cu decuparea foliei si asamblarea cozii. Pentru lipirea acesteia voi folosi UHU hart, recunoscut drept unul dintre cei mai buni adezivi pentru hobby pe baza de lemn. Problema va fi cu stabilirea unei geometrii cat mai apropiate de perfectiune, drept pentru care aceasta operatie se va face cu mintea si, mai ales, mana odihnite. Pana atunci, odihna placuta – mai ales ca maine nu o sa am timp nici sa respir!
Dupa o scurta pauza de postat, din motive subiective – e trist sa n-ai un acrobat si sa trebuiasca sa stai DOAR cu planorul – mi-am revenit. Dupa cum spuneam, voi inlocui Yak-ul 54 cazut la datorie (din… neindemanarea pilotului) cu un model mai mic. Si nu doar mai mic, ci si cu alte caracteristici de zbor. Mai exact, un Extra 300S produs de Black Horse Models (Vietnam) si distribuit de rcm Pelikan, Cehia. In Romania este disponibil la Phoenix Models, dupa cum se observa si in primul link. Si Extra 300 este totusi un rege in materie de acrobatie – depasit poate doar de seria “imparatilor” produsi de birourile Suhoi si reprodusi cu mult entuziasm de destui constructori de modele, dintre care il putem aminti macar pe SebArt, realizatorul unor aparate cu totul si cu totul exceptionale. Din pacate pentru mine, si pretul e pe masura 🙁
Acest model este un avion cu veleitati F3A, adica acrobatie de viteza, spre deosebire de Yak, conceput pentru manevre 3D (viteza redusa, portanta asigurata practic de elice, si suprafete de comanda de dimensiuni mari si avand curse enorme). L-am ales pe acesta in detrimentul altor optiuni deoarece echiparea sa este sensibil mai putin costisitoare si, in afara de motor, am toate celelalte componente necesare – in speta servouri, regulator, baterie si, desigur, receptor. Iar motorul nu e nici el deosebit de scump – daca nu ma orientez catre o “marca consacrata”, vezi OS Engines.
Am inceput pentru acest model un “Kit Review” in sectiunea dedicata de pe forumul RHC, si e posibil sa ma apuc zilele astea si de un topic asemanator pe celalalt forum important de profil – //modelism.info.ro/ Nu e intotdeauna frumos sa faci crossposting, dar in principiu exista persoane care agreeaza doar unul dintre aceste forumuri, si avionul mi se pare prea reusit ca sa nu merite un kit review ca la carte. Voi ilustra evolutia asamblarii pe parcurs, cu poze, cum de altfel am si inceput deja pe RHC. Continue reading Regele a… fost transferat…
…Yak-ul meu 54, productie Graupner. Un avion frumos, si cu caracteristici deosebite de zbor. Merita un pilot mai bun 🙂
M-am gandit – dupa ce am dus avionul la doctor – si m-am hotarat sa nu-l mai zbor. Cu siguranta nu cu motorul de 20 cc (OS MAX 120AX) cu care a venit in set, direct de la Graupner. Motorul e mult prea mare pentru acest model. Si nu ma vad dand banii pe un motor de 15 cc, care i-ar fi partenerul ideal. Asa ca am dat un anunt, in speranta ca s-o gasi careva care sa vrea sa-l faca din nou sa zboare.
Pentru ca e weekend, si pentru ca ne mai si distram – desi zborul, mai ales in radiocomanda, este o activitate solicitanta la nivel de atentie si finete – e cazul sa ne mai si destindem putin. Cu camioane care zboara. Desigur, nu orice fel de camioane – si, mai ales, nu orice fel de soferi.
Stau de vreo doua saptamani fara avion. Asta e, eroismul se plateste. Eroism plus neindemanare. Eh… mult noroc data viitoare.
Evident, e nasol fara. Ca sevrajul, pentru aia care iau droguri – de exemplu cofeina. Evident, sevrajul se trateaza, in cazul nostru cu obiectul sevrajului. Adica electronica si, de preferat, un alt avion. Avionul e clar, termicul o sa fie ceva micut – 1,5 m maxim, motor de pana in 10 cc – iar electric exista un Acromaster caruia insa ii trebuie electronica. Buuuun… hai sa cautam. Continue reading Preturi si oameni
ATENTIE: URMATORUL POST POATE PAREA OFENSIV. Intr-o oarecare masura si este. De asemenea, nu este politically correct. Daca vreti political corectness, cautati alte site-uri / bloguri. Eu nu le am p-astea. Si nici nu voi repeta aceasta nota. O s-o trec insa la “despre”.
</disclaimer>
E plin de ei. Peste tot. Pe strada, pe langa strada, prin blocuri (mai ales!) – peste tot. Satul s-a mutat la oras. Stati asa… Nu s-a mutat TOT satul – aia care faceau ceva au fost lasati sa munceasca si muncesc in continuare, doar faceau bine ce faceau (teoretic). La oras au fost adusi, in general, terchea-berchea (sa zic si “culesi de prin santuri”, sa nu zic…) sa munceasca in fabrici. Omul nou. Industrializarea tarii. “Merde”. (In principiu nu-i includ aici pe cei care au ales sa vina ei la oras, in speranta unei vieti mai bune / confortabile material, si care nu si-au lasat acasa bunul simt. Sunt multi si dintre acestia, dar din pacate doar o minoritate…)
Ati vazut soferi in alai de nunta claxonand? Da, claxonand la nunta. Cineva spunea, glumind (cred): probabil primul care a claxonat la o nunta era mort de beat si nu-si dadea seama de diferenta fata de o inmormantare. (chiar – exista vreuna? 😀 ) Oops. Continue reading …niste tarani
Azi dimineata, dupa ce am dat cu apa rece pe fata, tocmai am realizat ca wishlistul de anul asta e putin cam exagerat. Drept pentru care m-am gandit sa modific cerinta in ceva oarecum mai abordabil, in speta un avion de acrobatie cu motorul aferent. Nu de alta, dar cam astea s-ar potrivi cel mai bine in momentul actual – ideea precedenta este atat de viitor prea indepartat cat si incompleta. Practic la un moment dat acest Giles va inlocui momentan indisponibilul Yak-54, cu cateva avantaje demne de luat in seama, bunaoara dimensiunile mai mici (deci mai usor de transportat) si implicit si consumul mult redus fata de actualul Yak.
Trebuie sa recunosc faptul ca miercuri 19 august m-am indragostit de acrobatia clasica, 3D-ul fiind si el spectaculos la randu-i – nu zic nu – dar am sentimentul ca nu cere finetea si precizia de la F3A. Si e atat de frumos sa poti desena un looping triunghiular inversat corect, incat dupa ce l-ai facut varza de 4-5-6-7-8 ori, simti nevoia sa tragi de avion pana cand afurisitul ala iese dumnezeului corect. Si tot nu e PERFECT….
Dupa cum spuneam, intentionam sa particip la Cupa Federatiei F3A, concurs organizat de Federatia Romana de Modelism pentru pilotii neafiliati acesteia (independenti, sau “neinregimentati” daca vreti – asa, ca mine si ca multi altii). Dupa accidentul cu Yak-ul imi luasem deja gandul de la a mai zbura aici, dar, dupa cum spuneam si alaltaieri, am simtit pe propria piele spiritul de comunitate. Astfel ca m-am plasat si eu pe linia de start, cu un Acromaster (al lui Victor Pricop, care m-a si asistat) electric, de “spuma”, pe care il sufla vantul in toate partile. Important in final este faptul ca aparatul a aterizat cu bine de toate cele 4 ori astfel ca l-am putut returna intreg si nevatamat proprietarului. Multam, Victor!
Acum, sincer vorbind… multe lucruri in plus fata de cele povestite deja alaltaieri nu ar mai fi. Poate o incercare de fotoreportaj, dar facut de doamna, insa nu sunt genul. Poate voi completa cu un mic slideshow, dar pana atunci multumiri lui Victor SI pentru asistenta, lui Costin (MLGore) pentru cele doua packuri fara de care degeaba aveam eu avionul lui Victor (felicitari pentru pozitia secunda in clasament, cu atat mai mult cu cat era si el la prmiele zboruri cu avionul cu care a concurat), lui Romulus atat pentru letconul cu gaz cat si pentru curentul fara de care avionul ar fi stat la sol, multumiri si celorlalti parteneri de concurs – Stefan si Cristi, organizatorilor si, “last but not least”, arbitrilor – in fotografia invecinata alaturi de 4 din cei cinci concurenti (unde plecasi, Costine?). Arbitri corecti – acreditati oficial de FAI – care ne-au dat un imbold destul de puternic de a pune mana si exersa zborul acrobatic RC corect pentru data viitoare. Cum de altfel au facut-o si in iarna, la Indoor-ul Aeropower de la Chiajna. In ciuda programului aparent simplu, executia CORECTA a diverselor figuri acrobatice s-a dovedit mai dificila decat pare – mai ales cand ai si un avion pe care ti-l da vantul in toate partile – dar s-au vazut mana sigura si exercitiul. La altii, nu la mine 🙂
Acum sunt chitit, pentru la anu’ trebuie cat mai curand un avion de F3A (si NU de 3D, cum era / este Yak-ul) si mult, mult exercitiu. Problema cea mai neplacuta este ca in imediata vecinatate a Bucurestiului (pana in 30 km) deocamdata nu exista un teren de zbor satisfacator, asa ca trebuie sa ne multumim cu ce avem (si unde ne mai paradim cand si cand avioanele…). S-ar putea totusi sa beneficiem de o surpriza intr-un viitor apropiat, am auzit niste zvonuri dar nu ma fac raspandac pana nu am o informatie verificata.
Sa ne revedem cu bine la concurs la anu’, si cat mai multi! Ca de venit are cine sa vina – chiar m-am “luat la hartza” putin cu vreo trei care ar fi putut veni dar din varii motive n-au facut-o. Evident, nu ma amestec in vietile oamenilor, fiecare a avut problemele lui. Dar sper c-am reusit sa-i motivez pentru ca anul viitor sa evite problemele in perioada asta. 😀
